„Îmi iubesc profesia şi pacienții”, ne-a declarat dr. Sidonia Oprea, unul dintre medicii cei mai iubiți de către copii

0
9314

Autor: Cristina Cârstea

Dr. Sidonia Oprea este medic de famile, pediatru, iar copiii o consideră prietena lor şi nu „doamna doctor”. Micii pacienți vin la cabinet zâmbind şi de fiecare dată pleacă cu buzunarele pline de bomboane. Medicul a ştiut să le câştige încredere şi a transformat teama de medic într-un mit. Când intră pe uşă, copiii i se adresează pe numele mic şi îi spun acestuia toate problemele lor, ca unui prieten.

Dr. Sidonia Oprea şi-a început activitatea în urmă cu aproximativ 25 de ani şi spune că secretul reuşitei sale stă în a te pune în ipostaza de pacient şi aparținător şi de a manifesta înțelegere față de oameni. Medicul ne-a vorbit despre experiența sa cu pacienții şi despre cel mai frumos salut pe care l-a primit vreodata de la un copil.

Cum ați reuşit să ajungeți la inimile pacienților?

„Am avut șansa să mă nasc sub o zodie care empatizează ușor. Probabil acesta a fost avantajul meu. Comunic foarte mult cu pacientul şi încerc de fiecare dată să mă pun în ipostaza de pacient şi de aparținător deoarece părinții mei au fost foarte bolnavi şi mă gândesc ce aș fi vrut eu să aud atunci de la cei care mă ajutau să ies la liman. Empatizez foarte mult cu cei mici, iar atunci când aceştia vin la cabinet le ofer bomboane. Povestea bomboanelor vine din copilăria mea. Eu eram  o mare consumatoare de dulciuri şi întotdeauna îmi doream să le primesc, iar acum le fac această bucurie copiilor care îmi calcă pragul.”, spune medicul

„Copiii se vindecă mai repede-părinții sunt însă cei care trăiesc drama bolii”

„Copiii au o capacitate de regenerare mult mai mare decât cea a adulților. Cred că secretul vindecării rapide a copiilor vine din seninătatea lor interioară și din faptul că povara bolii o poartă altcineva. Atunci când un adult este bolnav, ca medic, trebuie să îl faci să conștientizezi faptul că este bolnav și să îi spui ce are de făcut pas cu pas şi să-l avertizezi că nu va fi uşor. Ca medic, faci asta pentru a-l pregăti și pentru a-l face să nu cedeze. Îl ajuți cumva să anticipeze ce urmează. Spre deosebire de copii, adultul trebuie să şi poarte singur de grijă, în timp ce grija copilului o are în general aparținătorul și atunci îți permiți să păstrezi copilul în lumea lui și să nu fie el cel care trăieşte drama bolii.”, susține dr. Sidonia Oprea

Care este diferența dintre patologia pacienților din 1995 și a celor de acum?

„În 1995 bolile arătau ca în cărți. Este un paradox, pe măsură ce înaintăm în civilizație și lumea este mai curată și nivelul traiului este mai ridicat mai bine, copiii fac cu totul alte boli, care mi se par mult mai parșive şi mai ascunse şi care nu mai seamănă cu ce este în cărți. Aceste boli dau frâu liber maginației mamelor care, din bună intenție, încearcă să se documenteze pentru a-şi ajuta copiii, însă sfârşesc din păcate accesând informații de pe anumite site-uri, informații pe care nu știu să le interpreteze și astfel amplifică foarte mult o boală. Sunt mame care îşi asumă niște riscuri ținând acasă copiii care ar trebui asistați la spital. Sunt momente în care știi schema de tratament şi știi ce este de făcut, însă evoluția unei boli poate fi imprevizibilă. Acest lucru mi s-a întâmplat cu o mamă care a refuzat să meargă la spital, iar lucrurile s-au complicat și a ajuns la spital cu ambulanța. Din păcate, evoluția unei boli nu poate fi monitorizată acasă, iar spitalul este cel mai sigur loc, unde poți fi asistat 24 din 24.”, ne informează dr. Sidonia Oprea

Cum vedeți administrarea antibioticelor?

„Mă gândesc de 10 ori înainte de a da antibiotic. Am citit o carte care m-a marcat. Rezumatul întregii lucrări  se rezuma la imaginea antibioticului privită ca un iceberg. Noi vedem doar vârful icebergului, însă partea negativă și cea mai rea se află sub apă. Această imagine m-a marcat și m-a făcut să fiu extrem de prudentă în recomandarea antibioticelor. Sunt însă familii cărora le este greu să accepte faptul că nu le dai antibiotic copiilor și au impresia că o faci pentru că nu vrei. Trebuie să îi facem să se înțeleagă că este în avantajul lor.”, spune medicul

Vaccinarea-un subiect pentru care părinții ar trebui să apeleze la medic, nu la internet

„În ceea ce privește vaccinarea, oamenii au idei preconcepute, în general din cauza informațiilor citite de pe internet. Internetul însă nu este cea mai bună sursă de informație deoarece aceasta nu este semnată și nimeni nu poate fi tras la răspundere spre deosebire de cărțile de medicină care au un autor ce poate fi tras la răspundere dacă se dovedește că informația este greșită. Internetul însă este o sursă de informații diluate, neasumate, în care nimeni nu răspunde de nimic, având autor anonim. Populația ar trebui educată să nu se uite pe internet, ci să ceară sfatul medicului. Nu a existat un om care să intre între în cabinet şi să nu primească informații.”, afirmă medicul de familie

„Copiii îmi spun pe nume, pentru mine, respectul nu stă în formula de adresare”

„Copiii îmi spun pe numele mic și eu am vrut să fie așa deoarece în acest fel lor nu le este teamă de mine. Fie că îți spune „doamna doctor” sau îți spune pe numele mic, copilul  nu conștientizează ce înseamnă respectul. Acesta trebuie să aibă încredere în medic și să vină fără să îi fie frică. Eu cred că, indiferent de cum îți spune un copil, respectul nu stă în formula de adresare. Eu am lucrat chiar și în comunități defavorizate, unde am primit cel mai frumos salut de la o fetiță de cinci ani…

Am să vă spun o poveste memorabilă

În cartierul sărac în care am lucrat era o mămică de etnie romă, foarte frumoasă, care, atunci când a venit cu fetița la consultație,  a intrat şi mi-a spus „Săru’mâna, doamna doctor!”. Fetița, de vreo cinci-șase ani, s-a uitat atent şi n-a zis nimic, iar mama a tras-o de mânecă și a întrebat-o „Cum îi spui tu doamnei doctor?, iar ea, disperată să mă salute, s-a uitat la mine şi mi-a spus „Săru’mâna, fă!”. Am fost cea mai fericită pentru că salutul acela a fost atât de sincer, atât de spontan și de emoționant, încât nu o să pot să-l uit vreodată pe acel copil.”, povesteşte medicul

Se întâmplă ca un copil să știe mai bine ce se întâmplă, decât știe părintele său?

„Copiii sunt sinceri. Aceasta este diferența între pacientul adult și pacientul copil. Adultul empatizează cu copilul, dar trăiește simptomele acestuia adaptate la problemele lui însă, copilul simte exact ce se întâmplă. Părintele trăiește prin prisma unor întâmplări care l-au marcat și îi este frică să nu pățească și copilul lui, alarmându-se chiar și de la un simplu strănut. Mamele românce își iubesc foarte mult copii încât, dacă ar putea, ar trece ele prin suferința copiilor lor.”, ne informează dr. Sidonia Oprea

Pentru anul 2020, medicul își dorește să aibă mai mult timp pentru a face lucruri noi și ne urează să fim cu toții sănătoși la minte, la trup și la suflet!