Epilepsia este deseori echivalata cu convulsiile tonico-clonice, dar crizele epileptice pot produce și altfel de semne și simptome: spasme musculare, tulburări de vorbire, de comportament, diverse stări emoționale, etc.
Diagnosticul epilepsiei este realizat de către medicul specialist neurolog pe baza confirmării a cel puțin 2 crize epileptice și susținute de evaluarea electroencefalografica (EEG)și imagistica prin rezonanță magnetică cerebrală. Tratamentul epilepsiei are da scop dispariția crizelor.
Aproximativ o treime din pacienți se vindeca, o alta treime sunt controlati cu crize controlabile, insa o treime nu răspund la tratamentul medicamentos. Confirmarea prin electroencefalografie este esențială, ea reprezintă standardul de aur pentru caracterizarea tipurilor de crize, stabilirea focarului epileptic, alegerea medicamentului potrivit, evaluarea răspunsului la tratament, precum și stabilirea cauzei crizelor de suspensie a stării de conștientă. Monitorizarea video- electriencefalografica( video-EEG) constă în înregistrarea activității electrice a creierului în paralel cu înregistrarea video a comportamentului pacientului.
Epilepsia, ca boala neurologică se definește ca fiind apariția a minim două crize, cu interval de timp intre ele(2-3 săptămâni minim), neprovocate. Aceasta stare patologică permite apariția unor crize de descărcări electrice anormale în creierul unor persoane, la intervale variabile de timp. Între aceste crize persoanele au de cele mai multe ori o viața absolut normală.
O criza epileptică înseamnă un episod apărut brusc, stereotip, de maxim 1-2 minute de manifestare motorie, senzitivă, comportamentală sau cu modificarea stării de conștientă
