“Un balon colorat schimba viata unui copil, valoarea acestuia fiind una care nu poate fi masurata in bani sau aur “ asa incepe povestea una dintre cele mai puternice femei pe care-am cunoscut-o! In fiecare zi schimba viata unui copil, a unei familii dar niciodata nu vrea sa fie “laudata “.
Cornelia Marghirescu are 43 de ani si o inima cat un munte. Atunci cand copilul ei s-a imbolnavit, viata lui Corni asa cum o stiu prietenii s-a schimbat. ”Toate sarbatorile le-am petrecut cu Raul, copiul meu in spital. Nimic nu poate fi mai rau. Dar niciodata nu mi-am pierdut speranta. Intr-o zi cineva a intrat in salon cu un balon colorat in mana. Fata lui Raul s-a luminat. Chipul lui radia de fericire. A primit si un suc, un cozonac si bomboane, dar nu s-a bucurat asa mult cum s-a bucurat pentru balon. Erau voluntarii de la “Taxiul cu bomboane”. Atunci mi-am spus. Asta voi face si eu de acum inainte. Voi imparti bomboane, jucarii, haine si mancare pentru copii.”
Si-a creat o micuta comunitate pe facebook si in fiecare zi strange haine, jucarii, le impacheteaza cu prietenii si le duce acolo unde este nevoie. Micile daruri le duce nu numai in spitale ci si acolo unde afla ca sunt familii nevoiase, cu multi copii. Cum am cunoscut-o pe Corni? Intr-o seara o alta mamica inimoasa care organizeaza baluri caritabile, m-a intrebat: Alina eu vreau sa fac si in acest an actiunea “ Decembrie e Magic” dar nu mai pot face un bal ca anul trecut. Cum facem sa ajutam. Am vazut cazul familiei cu cei 6 copii a caror casa a ars. Vreau sa-i ajut, mi-a zis Mihaela Nedelcu initiatoarea proiectului“ Decembrie Magic!
N-am stat pe ganduri si am contactat-o pe cea care incerca sa-i ajute cerand ajutor comunitatii. Era chiar Corni cea care mi-a raspuns imediat Vreti sa ajutati? Va iau cu mine sa vedeti ce facem, mergeti? Si asa am ajuns astazi sa cunosc un om cum rar mi-a fost dat sa vad. M-a dus in localitatile Albesti si Simnic-Dolj .”Mergem la bunica Nadia, creste singura 4 nepoti, apoi la bunica Nicolita si ea creste singura 3 nepoti si o sa mergem si la familia cu cei 6 copii care au ramas fara casa.”
Impreuna cu alti voluntari, Corni m-a dus la casa Oanei prietena si colaboratoarea ei care pregatise sacii cu hainute,plasele cu mancare si zeci de baloane.”O sa le ducem si torturi pentru ca eu mi -am notat cand sunt zilele acestor copii.” Nu face fata sa-mi povesteasca despre toti.
„Eu fac asta pentru ca imi cresc aripi cand vad bucuria acestor copii. Bunicile se chinuiesc sa-i creasca, venim tot timpul la ei, nu numai de sarbatori. Orice ajutor este binevenit. Alaturi de mine vin oameni fara sa le cer. Raul fiul meu impacheteaza cu mine hainutete, jucarii si alimente. Stie cat de mult valoreaza asta pentru ca si el a trecut prin asta. Cand vad bucuria din ochii acestor copii, pot muta muntii din loc, asa putere imi dau micutii .Intr-o zi in timp ce ma-ndreptam catre capitala, o mamica dintr-un spital m-a sunat si mi-a spus:”Corni ,vountarii de la “Taxiul cu bomboane “ au ajuns cu baloanele si plusurile de la tine. Ana a plecat fericita la Ingeri, tinand in brate ursuletul de plus si balonul de la tine.” In acel moment mi-am simtit inima sparta in mii de bucati! “
