„Anii de slujire în spital m-au schimbat. Am stat la căpătâiul bolnavilor şi am ținut de mână copii care mureau…”, a declarat preotul SCJU Craiova, Marcel Răduț Selişte

0
5192

Autor: Cristina Cârstea

De mai bine de 10 ani, Marcel Răduț Selişte este preot la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova. În toți aceşti ani, preotul a luat parte la chinul şi suferința a mii de bolnavi, lucru care l-a marcat şi l-a făcut să privească realitatea cu alți ochi. A stat la căpătâiul bolnavilor, rugându-se pentru ei şi a ținut de mână copii, în ultimele clipe ale vieții lor fragile. Părintele spune că de departe, cea mai multă suferință o găseşti pe holurile şi în saloanele Secției de Oncologie Pediatrică, acolo unde părinții se roagă zi şi noapte pentru ca îngerii lor să nu ajungă atât de devreme la ceruri, iar medicii şi asistentele se luptă pentru a face rost de medicamentele de care micuții au atâta nevoie. În tot acest timp, copii luptă cu boala, cu răbdare şi inocență. Preotul mărturiseşte că nu a văzut niciodată un copil care să se lamenteze că este bolnav. Ei privesc totul cu seninătate. Ei sunt cei de la care noi, oamenii mari, ar trebui să învățăm, de la care ar trebui să luăm lecții de viață.

„Suferința fiecărui bolnav este unică, iar toată această suferință se transformă la un moment dat într-o suferință generală în spital. Sunt situații în care nimeni nu mai crede în vindecarea acestor bolnavi, nici măcar medicii, care nu le mai dau nici o șansă, iar atunci Dumnezeu intervine şi face minuni. Fiecare an de slujire ca preot al spitalului Clinic Județean de Urgență este diferit. Anul 2019 a fost un an încărcat. Mă bucur însă că am avut sprijinul oamenilor, al voluntarilor, fără de care nu aș fi realizat atât de multe lucruri. În cei peste 10 ani de slujire în spital, s-au implicat aproximativ 300-400 de voluntari din grupul nostru. Aceştia au fost mereu alături de copiii bolnavi, în special de copiii de la Oncopediatrie. Concluzia la care am ajuns este că un copil duce lupta cu boala cu o răbdare și o inocență foarte puternice. Nu am văzut copii care să se lamenteze pentru că sunt bolnavi, așa cum am văzut în rândul adulților. Copiii dau dovadă de o rezistență psihică extraordinară. Pe ei, boala reușește să îi maturizeze înainte de vreme.”, spune preotul Marcel Răduț Selişte

La Oncopediatrie se duce o luptă permanentă pentru ca viața copiilor bolnavi de cancer să fie salvată. Astfel de lucruri te schimbă şi te fac să priveşti realitatea cu alți ochi, spune părintele Marcel Răduț Selişte, care îi invită pe frați săi preoți şi pe cei care au puterea să îi ajute pe aceşti copii, să petreacă măcar o lună la căpătâiul lor şi să vadă ce înseamnă suferința.

„Eu aș aduce în spital, la Secția de Oncopediatrie, pe fiecare preot și l-aş rândui să slujească acolo măcar o lună, la căpătâiul acestor copii şi sunt convins că în frații mei preoți ar avea loc tot atâtea schimbări câte au avut și în mine şi s-ar repoziționa un pic față de adevăr față de iubire şi față de milă. I-aş aduce ca voluntari pe dregătorii cetății noastre care au puterea să facă ceea ce trebuie pentru acești copii pentru că eu, ca preot am fost martor, nu doar la suferința lor și a familiilor lor, ci și la lupta pe care personalul medical o duce pentru a procura medicamente, pentru a învinge birocrația din sistem. Este o luptă zilnică în care fiecare minut contează pentru ai salva pe acești copii. Din fericire, rata de vindecare este destul de mare datorită lui Dumnezeu și a efortului depus de medicii de la Oncopediatrie.”, spune preotul Marcel Răduț Selişte

„Am ținut de mână copii care mureau…”

„Pe mine m-a schimbat interacțiunea cu acești copii. M-a făcut să privesc altfel realitatea. Am fost martor la suferința lor şi am fost nevoit să țin de mână copii care mureau. Oamenii nu știu ce înseamnă suferința. Mă uit la ei cum se lamentează pentru lucruri banale și mă uit la toată agonia lor pentru a obține puterea şi pentru a-i conduce pe ceilalți, la toate mizeriile care se comit pentru bani. Dacă aceşti oamenii ar vedea suferința unui copil care luptă cu boala și de cele mai multe ori cu moartea, cred că o parte din ei s-ar schimba și şi-ar salva sufletul.”, a mai adăugat preotul Marcel Răduț Selişte

„Oamenii puternici şi bogați erau revoltați în ceasul morții, în timp ce oamenii care au trăit modest şi echilibrat îşi acceptau boala, iar de cele mai multe ori se vindecau”

„În spital am luat parte și la moartea unor oameni puternici, oameni bogați, care au condus instituții importante, însă pentru care toată viclenia şi toți banii din conturi nu au mai contat în fața morții. Am întâlnit însă şi oameni simpli, care au trăit o viață modestă şi care sunt mult mai senini în lupta cu boala. Aceştia pleacă de aici împăcați. Am văzut în schimb oameni puternici care se agățau de fiecare minut deși era evident că nu mai aveau nicio șansă, iar în ciuda acestui lucru nu doreau să se împace cu Dumnezeu ci dimpotrivă erau revoltați pentru că nu înțelegeau de ce trebuiau să moară când puteau trăi nedefinit. Spunea atunci că Dumnezeu nu este drept sau că nu există, în timp ce oamenii care care au trăit echilibrat se vindecau, iar dacă Dumnezeu îngăduia altfel, atunci ei pleacau împăcați şi senini.”, ne informează preotul Marcel Răduț Selişte

Preotul ne îndeamnă să privim viața ca pe un dar de la Dumnezeu

„Să privești un om care își acceptă suferința și luptă cu ea, așteptând de la Dumnezeu confirmarea că se va vindeca sau nu, este o adevărată lecție de viață. Sunt lucruri pe care oamenii nu le mai înțeleg, însă dacă am privi copiii care suferă şi luptă cu boala, în special copiii care luptă cu cancerul, am primi o adevărată lecție morală care ne-ar face să conștientizăm neputințele noastre. Oamenii ar trebui să înțeleagă că viața este un dar și nu trebuie clădită pe batjocorirea vieții celorlalți.”, afirmă preotul Marcel Răduț Selişte