De doi ani, pandemia ne dictează ritmul vieţii, iar schimbările aduse de distanţarea socială, lockdown, şomaj, telemuncă, teleînvăţământ au avut urmări ce se reflectă brutal în starea psihică a populaţiei.Toate aceste schimbări au indus sentimente şi emoţii variate generând frică, teama de îmbolnăvire, sentimente de neputinţă, de singurătate, frustrări ce pot produce dezechilibre psihice, epuizare sau chiar burn-out.
În momente de criză, sistemul nervos îşi reduce funcţiile superioare care au ca obiectiv planificarea pe termen lung trecând la un nivel primitiv de reacţii imediate, la ameninţări. Cu cât această stare durează un timp mai îndelungat cu atât capacitatea de autoliniştire a creierului este mai scăzută.
La nivel fizic, stările de anxietate provoacă în corp explozii, descărcări masive de hormoni de stres(adrenalină, cortizol, norepinefrină), care au rolul de a maximiza şansele de supravieţuire în caz de pericol, având un rol adaptiv şi de susţinere.
În cazul unui stres pe termen lung, aceşti hormoni de stres vor fi eliberaţi constant de cătrea glandele suprarenale în fluxul sanguin ceea ce va duce la generarea unor afecţiuni precum: tulburări de anxietate, boli cardiace, tulburări digestive, probleme de somn şi un status proinflamator având ca rezultat afectarea sistemului imunitar.
Efectele anxietăţii şi ale stresului continuu afectează semnificativ capacitatea unei persoane de privi cu încredere viitorul, iar lipsa speranţei combinată cu anihilarea mecanismelor de rezilienţă, pot devasta psihicul uman, în special în cazul persoanelor care au trecut prin experienţe traumatizante ce le fac mai vulnerabile la situaţiile de stres cu scăderea capacităţii de gestionare corectă a situaţiilor apărute, implicit apariţia urmărilor negative în plan psihic şi fizic.
Factorii genetici sunt implicaţi în gestionarea stresului, fiecare persoană având o condiţionare, programare prin intermediul genelor pentru a face faţă momentelor tensionate şi pentru a menţine starea emoţională de echilibru. Anumite persoane pot suferi dereglări ce vor genera un comportament dezadaptativ.
Un studiu publicat în revista The Lancet Psychiatry semnalează că un bolnav din cinci (18,1%) care trece prin COVID-19 primeşte un diagnostic de anxietate, depresie sau insomnie în primele 14-19 zile de la infectare( studiul are la bază analiza a 69 milioane de dosare medicale din SUA şi a peste 62.000 de cazuri de bolnavi de COVID-19 ce nu au necesitat internare în spital sau consultaţii de urgenţă. Aşadar, pandemia nu este doar problemă epidemiologică sau imunologică, fiind şi una psihologică şi psihiatrică şi trebuie tratată ca atare, fiind necesar să realizăm necesitatea consultării medicului psihiatru şi a psihoterapeutului în această perioadă. Felul în care ne îngrijim de sănătatea noastră psihică acum ar putea influenţa şi contura viitorul pe termen mediu şi lung atât la nivel individual cât şi la nivelul societăţii.
O abordare recomandată în această situaţie presupune :
- reduceţi la minimum vizionarea, citirea sau ascultarea de ştiri ce induc anxietatea sau panica; fluxul constant de informaţii pe aceeaşi temă poate determina îngrijorarea oricărei persoane
- căutaţi poveşti, experieţe pline de speranţă ale persoanelor care au trecut prin infecţia COVID-19
- apreciaţi personalul medical şi persoanele care sprijină bolnavii de COVID-19 în comunitatea dumneavoastră, recunoaşteţi rolul pe care îl au de a susţine viaţa şi pentru a-i ţine pe cei dragi în siguranţă
- dacă aveţi probleme de sănătate preexistente, asiguraţi-vă că aveţi acces la tratament şi la îngrijiri medicale de specialitate
- încurajaţi copiii să găsească modalităţi pozitive de a-şi exprima sentimente precum frica şi tristeţea, într-un mediu sigur şi de susţinere
- concentraţi-vă pe ceea ce puteţi face pentru a controla stresul prin tehnici de relaxare, menţinerea activităţii, alimentaţiei echilibrate, stabiliţi-vă o rutină zilnică
- adoptaţi un comportament proactiv cu scopul de a soluţiona problemele, cu focusul pe soluţii nu pe probleme, pentru a identifica lucrurile pe care poţi să le schimbi şi cum vă puteţi adapta favorabil vouă percepţia acelor lucruri care nu se află în controlul dumneavoastră.
În concluzie, în alegerea metodei de diminuare a stresului şi anxietăţii provocate de situaţia actuală, fie că vorbim de o discuţie cu persoanele dragi, plimbări, practicarea unui sport sau terapia cu un pecialist, să nu pierdem din vedere că este necesar să acceptăm că suntem în dificultate , deoarece nu a mai existat o situaţie precedentă similară, să ne deschidem mintea, să solicităm şi să acceptăm ajutorul şi să nu permitem stresului să ne conducă mintea.
