Vaccinul împotriva hepatitei lipsește, Ministerul Sănătății promite rezolvarea situației

0
831

Vaccinul împotriva hepatitei urmează să ajungă la pacienți. În data de 24 mai s-au încheiat analizele de testare necesare pentru dobândirea certificatului de obținere a seriilor oficiale pentru cele 198.000 de doze de vaccin hepatitic B, care se află în depozitul furnizorului.
În acest moment, în maternități mai există 5000 de doze de vaccin hepatitic B. Acolo unde stocul de vaccin s-a epuizat și nu există posibilitatea redistribuirii unei cantități suficiente de vaccin, până la primirea noilor doze, vor fi vaccinați copiii născuți din mame purtătoare de virus hepatitic B, iar pentru ceilalți copii se aplică schema alternativă de vaccinare, la medicul de familie, cu vaccin hexavalent care conține și vaccinul hepatitic B.

După datele Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ două miliarde de persoane sunt infectate cu virusul hepatitei B, una din șase persoane suferind de hepatită cronică datorată acestui virus.
Vaccinarea împotriva hepatitei B este cea mai bună metodă de protejare, eficacitatea ei fiind de 95%. Vaccinul acționează prin formarea de anticorpi care te feresc de infectările ulterioare cu virusul hepatitei B (VHB).

Cine beneficiază de vaccinare?

În România, pentru nou-născuți, vaccinarea împotriva hepatitei B este inclusă în cadrul Programului național de imunizare. Conform Calendarului de vaccinare, administrarea primei doze de vaccin se face în primele 24 de ore – 7 zile de la naștere, la maternitate, apoi la 2 luni și la 6 luni. La vârstă de 9 ani, copii vor primi o nouă doză de vaccin, pentru stimularea apărării imunitare care poate diminua în timp.
La nivel european, vaccinarea este recomandată pentru toți nou-născuții, copiii și adolescenții care nu au fost vaccinați la naștere sau la școală, precum și pentru adulții cu risc crescut de infectare.

Schemă de vaccinare

Și la adulți, vaccinul se administrează intramuscular în 3 doze (imunizarea propriu-zisă și două rapeluri) timp de 6 luni. Schemă obișnuită este la 0, 1 și 6 luni, cu un rapeluri din 10 în 10 ani. În unele cazuri se recomandă o schemă rapidă de vaccinare, cu administrarea dozelor la 0, 1 și 2 luni. În ultimul caz se recomandă un rapel la 12 luni după prima doză; întreabă doctorul când e necesar următorul rapel. Pentru a oferi protecție pe termen lung este necesar să se facă toate cele 3 doze. Vaccinul nu oferă protecție împotriva bolii la persoanele care sunt deja infectate cu virusul hepatitic B.

Cum te protejează vaccinul?

Prin vaccinare, organismul produce anticorpi, care te apară de infectările ulterioare cu VHB. Deoarece virusul hepatitei D poate există doar asociat cu virusul B, vaccinarea împotriva hepatitei B protejează și împotriva virusului hepatitei D, dar nu și împotriva altor forme de hepatită virală (A, C, E etc.). Există însă și un vaccin combinat ce îți oferă protecție împotriva hepatitei B și a hepatitei A. Acesta se administrează tot în 3 doze, pe parcursul a 6 luni.

Prin vaccinare se asigura atât prevenirea hepatitei B acute, cât și evoluția acesteia către hepatită cronică și a urmărilor ei grave: ciroză și cancerul hepatic.

Contraindicații

Vaccinul antihepatitic B este contraindicat persoanelor cu alergie severă la oricare dintre elementele vaccinului (cum sunt drojdia de bere, conservanții etc.), sau în cazul unei reacții alergice puternice după administrarea unei prime doze de vaccin. De asemenea, nu ți se va administra dacă ai o boală însoțită de febra. În cazul bolilor autoimune, consulta medicul de familie.

Cine trebuie să se vaccineze împotriva Hepatitei B 

Virusul hepatitei B (VHB) este de 100 de ori mai infecțios decât HIV. Această înseamnă un risc crescut de contaminare, chiar și la o singură expunere sau la o expunere de scurtă durata la sânge sau fluide corporale infectate cu VHB.

În infecția cu virus hepatitic B, viremia, respectiv cantitatea de viruși din sânge și din fluidele corporale, este crescută variabil, de la zeci de viruși la miliarde de viruși pe mililitrul de sânge. De aceea, riscul de infectare cu VHB este foarte ridicat, chiar în cazul unor expuneri accidentale. În afară de măsurile de prevenire a contactului cu virusul, vaccinarea este singură modalitate de prevenire a hepatitei B (acute și cronice), fiind recomandată în primul rând persoanelor care sunt expuse cel mai mult contractării VHB. Prezintă un risc crescut de infectare cu virusul hepatitei B:

  • persoanele care întrețîn contacte sexuale cu un partener infectat cu VHB;
  • persoanele care au mai mulți parteneri sexuali;
  • persoanele care au o boală cu transmitere sexuală (BTS);
  • persoanele homosexuale;
  • consumatorii de droguri injectabile;
  • persoanele care prin natură bolii lor, trebuie să primească frecvent transfuzii de sânge sau derivate de sânge
  • bolnavii care fac dializă
  • familia, rudele și alte persoane care trăiesc alături de cineva infectat cu virusul hepatitei B;
  • persoanele cu boli de ficat cronice, boli renale severe sau cele infectate cu virusul HIV;
  • personalul din sistemul medical și cel de siguranță publică (poliție, pompieri etc.), expus, prin natură profesiei, la contactul frecvent cu sângele;
  • pacienții și personalul din centrele pentru persoane cu dizabilități, precum și cei care vin în contact direct cu acestea (prin sistemul de îngrijire la domiciliu);
  • turiștii care călătoresc în zone cu risc endemic mediu și ridicat de hepatită B (Canada – exceptând regiunea sudică, America Centrală, America de Sud (cu excepția țărilor din zona sudică), Europa de Est, Europa de Sud-Est (fără Grecia și Turcia), Rusia, Orientul Mijlociu, Asia, Africa), conform hărții Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), privind aria de răspândire a hepatitei B1.