Pacienții cu HIV/SIDA, povești despre acceptare și protecție. Stop stigmatizări!

0
826

Regimul comunist o numea „boala Occidentului decadent“. Acum, și la 30 de ani de la primul caz diagnosticat în România, infecția cu HIV este văzută de mulți ca fiind rușinoasă. 

La începutul anilor ‘90, România s-a confruntat cu o situație fără precedent, existența unui număr mare de persoane seropozitive, în special copii. Această situație a fost greu de gestionat atâta timp cât spitalele erau supraaglomerate, cu echipament medical depășit și fără personal specializat. Internările pe termen lung pentru investigații, diagnostic și tratament expuneau copiii la infecții intercurente, în timp ce, în multe cazuri, relația cu familia se deteriora. În perioada 1990-1991, foarte mulți copii bolnavi de SIDA au decedat în spitale sau au fost abandonați de familiile lor.

În anul 1990, jumătate din cazurile de HIV/SIDA din toată Europa proveneau din România. O bună parte dintre acești bolnavi astăzi trăiesc datorită medicilor și celor care au luptat zi de zi alături de ei. De îngrijirea lor trebuie să se ocupe o echipă multidisciplinară.

Tratamentul zilnic este obligatoriu pentru pacient. În România, bolnavii dispun de cele mai noi terapii, uneori însă mai apar lacune în distribuire.

„Acum situația este relativ bună. Mă sperie premisele. Se termină acordul cadru pentru achiziția centralizată de medicamente la nivelul  Ministerului Sănătății. Sunt județe care au apucat să facă contracte subsecvente. Depinde de fiecare județ cum reușește să se aprovizioneze în perioada următoare, cât de repede se primesc banii de la Direcțiile de  Sănătate Publică. Este posbil să auzim de întreruperi de tratament în unele județe, sunt distribuitori care au anunțat că nu o să mai livreze unele medicamente în perioada următoare”, spune Iulian Petre, director executiv al Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA). 

În 1996, ca urmare a inițiativei și finanțării, timp de trei ani, a Fundației Romanian Angel Appeal și a societăților „Salvați copiii“ din Danemarca și Norvegia, s-a creat un centru pluridisciplinar, care îmbină serviciile medicale cu cele de asistență socială, psihologică și educațională: Secția de zi „Floarea-soarelui“. Această secție este preluată în totalitate de Spitalul „Victor Babeș“. Aici se tratează și acum bolnavii. De ei se ocupă medici infecționiști, dermatolog, stomatolog, psiholog și o persoană de la asistență socială. Câteva sute de pacienți se află în evidența Centrului din Craiova.

Mulți dintre bolnavii îngrijiți în centrul din cadrul Spitalului de Boli Infecțioase Craiova sunt copii preluați în anii ‘90. Au crescut sub ochii specialiștilor. Acum mulți dintre ei au familie, copii, la rândul lor, au absolvit o facultate și lucrează.

Marea problemă este că mulți dintre acești bolnavi trăiesc cu frica de stigmatizare.

Iulian Petre, director executiv UNOPA
Iulian Petre, director executiv UNOPA

„Sunt probleme legate de discriminare, de stigmatizare. Apar tot felul de probleme la limita înțelegerii. Spre exemplu, un pacient IT-ist nu a putut să candideze pentru un loc în Ministerul de Interne pentru că au o legislație complicată, deși era IT-ist și nu polițist care să iasă în stradă. Apar multe astfel de situații. Sunt județe unde stomatologii se tem de HIV și refuză să trateze pacienții”, adaugă Iulian Petre.

Fiecare dintre noi trebuie să fie conștient că trebuie să se protejeze. Este vorba de educația pentru viață a fiecăruia. De multe ori arătăm cu degetul spre «ei», că ei trebuie să ne ferească. Însă este nevoie de un comportament sănătos și de autoprotecție în cazul fiecăruia dintre noi. Nu trebuie să găsim un țap ispășitor. În plus, în comunități, mulți nu știu că sunt infectați. Când apar semnele infecției, deja e târziu.