“Majoritatea nodulilor tiroidineni, în proporție de 95% din cazuri sunt benigni, adică nu sunt cancere”, ne-a declarat prof. univ. dr. Ileana Prejbeanu – medic specialist endocrinolog – Centrul Medical Dr. Ianoși

0
1271

Ziarul Sănătatea: Doamna profesor Prejbeanu, spuneți-ne, ce sunt nodulii tiroidieni?

Prof. univ. dr. Ileana Prejbeanu – medic specialist endocrinolog – Centrul Medical Dr. Ianoși: „Nodulii tiroidieni reprezintă formațiuni care apar în interiorul glandei tiroide. Aceștia sunt mai frecvenți la femei și la persoanele în vârstă, dar pot să apară la orice vârstă (chiar și la copii), atât la femei, cât și la bărbați. Majoritatea nodulilor tiroidieni (95%) sunt benigni, adică nu sunt cancere. Mai rar, în aproximativ 5% din cazuri, pot fi maligni (cancere tiroidiene). Nodulii tiroidieni pot fi solizi, chistici (plini cu lichid) sau micști (cu conținut solid și lichidian).”

Ziarul Sănătatea: Care sunt cauzele care duc la apariția nodulilor tiroidineni?

Prof. univ. dr. Ileana Prejbeanu: „Cauzele apariției nodulilor tiroidieni nu sunt cunoscute cu exactitate. Tot ce se știe este că pot exista factori genetici implicați în apariția lor. În special, pentru anumite tipuri de cancere tiroidiene, există mutații genetice specifice (RET pentru carcinomul medular, BRAF, RET și NTRK-1 – pentru carcinomul papilar tiroidian).
Este posibil, de asemenea, ca hormonii estrogeni să joace un rol în dezvoltarea nodulilor tiroidieni, având în vedere faptul că aceștia sunt de patru ori mai frecvenți la femei față de bărbați. Nodulii tiroidieni pot să apară după iradiere la nivelul gâtului (exemplu pentru tratarea leucemiei), mai ales în copilărie, sau după expunerea la iod radioactiv (exemplu după accidentul nuclear de la Cernobîl a crescut dramatic numărul de cancere tiroidiene la copiii expuși). În apariția nodulilor tiroidieni ar putea fi implicați și unii factori de mediu, precum deficitul de iod, deficitul de seleniu sau fumatul.”

Ziarul Sănătatea: Care sunt factorii de risc?

Prof. univ. dr. Ileana Prejbeanu: „Printre factorii de risc în apariția nodulilor tiroidieni se numără:

  • istoricul familial de noduli tiroidieni;
  • fumatul;
  • lipsa de iod (în România, în zonele montane și submontane există deficit de iod);
  • lipsa de seleniu;
  • expunerea la radiații (multiple radiografii ale regiunii gâtului sau radioterapia efectuată pentru anumite tipuri de cancere);
  • expunerea la iod radioactiv.”

Ziarul Sănătatea: Spuneți-ne, care sunt simptomele?

Prof. univ. dr. Ileana Prejbeanu: „De multe ori, pacienții se prezintă la endocrinolog pentru că au senzația de nod în gât. Chiar dacă se descoperă, în urma ecografiei, prezența unui nodul în tiroidă, acest lucru nu înseamnă că senzaţia este neapărat legată de tiroidă. În majoritatea cazurilor, acest simptom nu este cauzat de nodulii tiroideni, ci de afecțiuni gastroesofagiene (boala de reflux cu esofagită) sau de stres. Nodulii sub 30 mm nu determină, de obicei, simptome. Nodulii mari (peste 30 mm) pot produce simptome prin compresia pe organele din zonă (esofag, trahee, nervii corzilor vocale):

  • senzația de lipsă de aer;
  • tuse;
  • respirație șuierătoare;
  • dificultăți la înghițire, în special pentru alimentele solide;
  • modificarea vocii.

În majoritatea cazurilor, nodulii tiroidieni nu sunt dureroși. Durerea poate să apară atunci când un nodul crește brusc în dimensiuni și este determinată de distensia capsulei tiroidiene. Durerea este prezentă în acest caz în porțiunea din față a gâtului și poate să iradieze către ureche. De obicei, în acest caz este vorba de sângerări apărute la nivelul tiroidei (chisturi hemoragice tiroidiene).

Majoritatea nodulilor tiroidieni nu modifică funcția tiroidei (analizele de sânge pentru tiroidă vor fi normale). Rar, unii noduli pot fi funcționali, adică să producă prea mult hormon. Cantitatea produsă este dependentă de volumul nodulului, astfel încât un nodul poate produce hipertiroidism (adică modificarea analizelor de sânge pentru tiroidă) și simptome clinice atunci când dimensiunea sa depășește 30 mm. În general, nodulii funcționali (care induc hipertiroidism) nu sunt canceroși. În cazul lor, pe lângă prezența unei umflături la nivelul gâtului, pacientul poate prezenta și palpitații, puls rapid și uneori neregulat, insomnie, nervozitate, transpirații excesive, intoleranță la căldură, scădere în greutate, mai multe scaune pe zi.

Există anumite semne clinice care ridică suspiciunea de cancer tiroidian:
nodul care crește brusc în dimensiuni;

  • nodul dur la palpare, aderent la țesuturile din jur;
  • modificări de voce (răgușeală);
  • dificultate la înghițit.

De asemenea, pacienții de sex masculin, cei care au avut cancere de tiroidă în familie sau cei care au fost iradiați în copilărie au un risc mai mare de cancer tiroidian.”

Ziarul Sănătatea: Cum descoperim nodulii tiroidineni?

Prof. univ. dr. Ileana Prejbeanu: „Nodulii tiroidieni pot fi descoperiți întâmplător în cursul unei ecografii pentru tiroidă sau a altor tipuri de ecografii efectuate la nivelul gâtului (de părți moi, ecografie Doppler pentru arterele carotide). Pot fi depistați și în cursul altor investigații imagistice (CT sau IRM de regiune cervicală, PET-CT). Dacă nodulii tiroidieni au peste 10-15 mm, ei pot fi descoperiți la palpare în cursul unei examinări medicale. Când sunt mai mari (peste 20-30 mm), pot deveni vizibili (în special la înghițit – deoarece se ridică și apoi coboară sau în anumite poziții ale gâtului). Nodulii tiroidieni pot fi depistați de medicul de familie, medicul imagist, medicul ORL-ist, sau chiar de pacient. Odată depistat un nodul, pacientul va fi îndrumat către medicul endocrinolog.

Investigația imagistică de bază pentru nodulii tiroidieni este ecografia. Este o investigație fără riscuri pentru pacient, ușor de efectuat şi care va stabili:

  • dacă există unul sau mai mulți noduli;
  • cum arată nodulul: dacă este solid sau cu lichid;
  • dacă nodulul este suspect: este hipoecogen, adică mai negru față de restul tiroidei, vascularizat, cu contur neregulat, cu microcalcificări;
  • dacă există ganglioni măriți la nivelul gâtului (adenopatii laterocervicale).

Ecografia poate fi completată cu sonoelastografie. Aceasta se efectuează în timpul ecografiei și reprezintă o măsurare a elasticității nodulului: dacă nodulul este dur, atunci are risc mai mare să fie cancer, dacă este moale, atunci este necanceros. Sonoelastografia aduce informații suplimentare, dar nu poate stabili cu certitudine dacă un nodul este canceros sau nu.
Ecografia va permite, de asemenea, urmărirea evoluției nodulilor în timp (dacă se măresc sau rămân la aceleași dimensiuni).”