Autor: Cristina Cârstea
Dr. Mirela Siminel este medic primar neonatolog, şefa Cinicii de Neonatologie din cadrul Spitalului „Filantropia” din Craiova. Este un om minunat, un om împlinit, o femeie care a devenit mamă pentru cinci copii, oferindu-le acestora căldură sufletească şi sprijin necondiționat alături de soțul său despre care spune că „este prima mea minune!”. A devenit mamă pentru că aşa a simțit, iar acum primeşte în schimb iubire necondiționată din partea copiilor săi.
„Mă simt împlinită atât pe plan profesional cât și pe plan familial. Ca medic neonatolog simt o bucurie imensă. După medicul obstetrician, neonatologul este prima persoană care ține în mâinile sale un copil. Practic primesc viața în mâinile mele. Ca mamă mă gândesc în permanență la copiii mei minunați și aștept cu nerăbdare în fiecare zi să ajung acasă și să îi strâng în brațe”, spune dr. Mirela Siminel
„Copilul ăsta are nevoie de părinți!”
„Sunt mamă a cinci copii. Nu a fost nimic plănuit. Pur și simplu s-a întâmplat. Am simțit chemarea încă de la primul copil. Era o fetiță. I-am arătat soțului meu niște fotografii și a spus „Doamne, ce copil urâțel!”, iar în timp ce a scos pe gură aceste cuvinte l-a trecut un val de căldură, iar următoarea frază a fost „Doamne, dar cine sunt eu să judec dacă acest copil e frumos sau urât?! Copilul ăsta are nevoie de părinți!”, iar din acel moment ea a devenit fetița noastră Ana Maria”, afirmă neonatologul
Au urmat apoi cei trei copii: Ciprian, Nectaria Maria şi Teodora, care au umplut casa de bucurie
„Ne-am gândit apoi că noi suntem destul de în vârstă și nu am vrea ca ea să crească singură, așa că în familie a venit cel de al doilea copil, un băiețel. Am văzut apoi fotografiile a două fetițe aflate în sistem. Una dintre ele avea o privire extrem de tristă. Mergem să le vedem, iar de fiecare dată când ne întorceam de la ele ne duceam şi îi luam pe ceilalti doi in brate și plângem împreună cu ei. Plângeam pentru că ne dădeam seama de lipsa de afecțiune de care suferă cele două fetițe și ce putem noi să facem pentru ele, iar atunci am hotărât să le luăm acasă”, povesteşte medicul
Venirea lui Andrei, cel de-al cincelea copil-un moment unic şi plin de bucurie
„La cel de al cincelea copil a fost foarte greu fiindcă deja eram mulți în casă. Un copilaș de doar 32 de săptămâni venise la noi printr-un transfer. Atunci când a trebuit să plece acasă împreună cu femeia care l-a născut, aceasta a zis că nu o primește nimeni cu el și că nu are nicio posibilitate să îl îngrijească. Mi-a spus „Îmi dați garanție că nu va fi în cărucior, că nu va fi paralizat?” A fost un lucru care m-a șocat. Era pentru prima dată când vedeam pe cineva care așteaptă o garanție de la o ființă ca și când ar fi fost o jucărie. Am spus „Așa ceva nu există. Nimeni nu vă poate da o garanție. Un copil nu este un obiect!” A fost considerat un copil fără părinți și a ajuns într-un centru pentru copii. Toată familia mea mergea şi îl vizita. Apoi, împreună cu soțul meu, am hotărât că acolo unde sunt patru copii, mai este loc şi pentru al cincilea. Am fost să-l vizităm de mai multe ori, iar copiii mei au zis că abia așteaptă să îl primească. Avem o fotografie cu prima zi petrecută la noi în casă. Fiecare copil era în jurul lui şi nu știau cum să-l atingă, să îl țină în brațe. Venirea lui în casa noastră a fost un moment cu adevărat special”, spune dr. Mirela Siminel
Alături de soțul său, medicul le-a oferit copiilor o iubire nemărginită
„Nimic din toate lucrurile care s-au întâmplat în viața mea nu ar fi fost posibile fără acea jumătate care-mi întregeşte trupul şi sufletul- soțul meu. Este şi tată și soț și prieten, este totul. El este prima minune din viața mea. Copiii au primit de la noi, încă de la început, o dragoste extraordinară. Pentru noi un copil abandonat este acel copil atât de iubit, pe care l-am căutat și l-am ținut în brațele noastre, ca să simtă acea căldură de care avea nevoie pentru toată viața. Această mare dragoste a fost susținută în permanență de soțul meu care a stat cu ei acasă şi le-a fost mereu alături”, a afirmat dr. Siminel
Profesia de medic aduce cu sine atât momente fericite, cât şi momente în care te simți depăşit. Din păcate vârsta de gestație este tot mai mică şi există cazuru de copii care se nasc cu probleme.
„În momentul în care intru în clinică şi închid ușa, eu exist pentru ei. Când îi privesc şi îi simt în mâinile mele, simt că trăiesc pentru ca ei să aibă o stare bună de sănătate. Din păcate vârstă de gestație este din ce în ce mai mică. Părinții își doresc copii sănătoși, deşi au o vârstă de gestatie foarte mica, iar complicațiile și prognosticul nu sunt atât de îmbucurătoare statistic vorbind. De foarte multe ori mi se rupe sufletul atunci când unul dintre copii nu mai este. E cumplit de greu să treci peste acele momente. S-a întâmplat destul de rar la noi în clinică, dar asta și pentru că vârsta de gestație este destul de ridicată”, spune medicul
