Interviu realizat cu psiho-terapeutul Simona Nuță
Termenul de „bullying” vine de la cuvantul englezesc „bully”, care inseamna „bataus”, „huligan” si nu are o traducere exacta in limba romana, dar poate fi asociat cu termenii de intimidare, hartuire, terorizare, brutalizare. Bullying-ul reprezintă un act de violență, fizică, verbală și psihică. Fenomenul este unul care ia naștere încă de-acasă. Așadar, copiii care recurg la aceste acte anti-sociale, sunt la rândul lor victimele părinților. Familiile în care există violență reprezintă un mediu propice pentru formarea micilor agresori.
Copiii își copiază părinții, bunicii, rudele apropiate, luându-le drept modele în acest sens. Părinţii, de multe ori, îşi umilesc copiii şi îi constrâng prin forţă să facă anumite lucruri, considerând astfel că ei fac educație. Alții pun presiune pe copii simțind nevoia de a demonstra că sunt ”cineva”. Îi determină astfel să devină agresori pentru a stârni admiraţia. Copilul trebuie să aibă o stimă de sine ridicată, consolidată permanent de părinţi.
Dacă la grădiniță fenomenul este prezent în faza incipientă, la școală se dezvoltă drastic. Sunt sute de cazuri în care părinții își mută copiii în alte unități de învățământ pentru că au fost agresați, fizic sau verbal, de alți colegi. Școala este mediul propice pentru descărcarea de frustrări, pentru că aici copilul își poate manifesta lupta pentru putere. În școală, copilul caută un individ mai slab decât el și încearcă să-l domine și prin intermediul lui să scape de problemele sale (lovește, scoate în evidență defectele fizice, jignește și pune diverse porecle).
Puteți interveni cu un ton calm, împăciuitor, la început, și apelați la un specialist din cadrul școlii pentru a sta de vorbă cu fiecare copil și să identifice cauzele declanșării fenomenului de bullying.
Cum reacționăm? Indiferent dacă aveți un copil agresat sau agresor, trebuie să luați atitudine. De multe ori agresorii se pot simți victime. Un copil care nu știe să se apere poate recurge la violență. Ca părinte, puteți interveni doar în cazul propriului copil, indiferent în ce postură se află. Ajuta-ti copilul sa aiba plan de raspuns la agresiune. Discuta cu copilul tau despre strategiile de raspuns la agresiune. Acestea pot include urmatoarele actiuni: Sa plece cat mai departe/ sa se indeparteze din acel context. Sa ignore comportamentul agresorului.
Cuvintele, gesturile agresorului spun ceva despre el, despre frustrarile lui si nu despre copil. Copilul nu poate fi umilit atata timp cat el nu crede ca este adevarat ce spune agresorul. Daca se simte in siguranta, sa-i spuna persoanei care il agreseaza pe un ton calm, insa categoric, sa se opreasca. Insa sa nu stea prea mult in prezenta agresorului, astfel incat sa nu-l cuprinda frica. Sa practice ce si cum sa spuna. Sa practice sa nu-si arate emotiile in fata agresorului. Cand copilul se supara sa ii este frica, agresorul se alimenteaza din atitudinea lui, se distreaza pe seama lui. Aratandu-si teama sau supararea, copilul agresat ii ofera puterea pe care agresorul o cauta. Sa foloseasca umorul. Sa fie de acord cu agresorul. Sa discute cu un prieten despre ce s-a intamplat. Sa discute cu un adult de incredere de la scoala despre ce s-a intamplat. Sa sune la Telefonul Copilului, la 116 111. Sa evite locurile in care nu se simte in siguranta. Sa petreaca timp cu prietenii si adultii care sunt de incredere si suportivi. Sa-si faca prieteni in afara scolii pe care sa se poata baza.
Agresorii frecvent ii hartuiesc pe cei singuri. Incurajeaza-ti copilul sa fie un aparator al celui agresat. In majoritatea cazurilor, atunci cand un copil este agresat, alti copii sunt martori. Din pacate, in unele cazuri, spectatorii pot incuraja agresiunea, se pot alatura agresorului sau nu vor face nimic. Observatorul poate fi la randul lui ingrijorat ca poate fi urmatoarea tinta a agresiunii sau a represaliilor. Cu toate acestea, apararea unei persoane care este agresata are rezultate pozitive pentru cel care ia atitudine. Atunci cand copilul actioneaza, agresiunea poate fi oprita sau prevenita si i se poate oferi sprijinul necesar persoanei agresate.
Bullying-ul in scoala este un fenomen real, fiind tot mai prezent în rândul elevilor. Pe fondul agresiunii, indiferent de tipul acestora, elevii întâmpină probleme emoționale pe care greu le gestionează, unele dintre ele având repercusiuni și în viața de adult. Pentru aceștia, școala nu reprezintă doar mediul în care se depun eforturi pentru a obține performanțe academice, ci este și cadrul ideal pentru învățarea socio-emoțională a elevilor. Din acest motiv, este o prioritate națională asigurarea climatului educațional prielnic învățării și promovarea relațiilor sociale pozitive între elevi.
