Campania „Omul sfințeşte locul”! Medicul sudanez cu inimă de român

0
4025

Ziarul Sănătatea începe Campania „Omul sfințeşte locul”! Campania promovează oameni care se implică în problemele comunității şi îi ajută pe semenii lor fără a aştepta să primească ceva în schimb. În această ediție începem cu medicul sudanez Hisham Tageldin, care a pus pe picioare la Frățila un centru medical de permanență deschis la orice oră pentru toți pacienții. Pentru el acasă înseamnă România, înseamnă Frățila, unde oamenii te primesc cu pâine şi sare.

Autor: Cristina Cârstea

De la o singură cameră la un centru de permanență dotat cu aparatură modernă. Hisham Tageldin, medicul sudanez de la Frățila, a câştigat încrederea localnicilor şi a unei asociații care a donat 12.000 de euro pentru renovarea clădirii şi cumpărarea de aparatură. Deşi are probleme de sănătate, medicul spune că „Uit de boala mea când mă gândesc la boala lor”, iar la nevoie investeşte bani din propriul buzunar.

Centrul de Permanență de la Frățila are dotări noi

„Aveam un tub de oxigen, iar acum a venit încă unul, aveam monitor, acum avem două, n-aveam ecograf, acum avem, nu aveam paturi flexibile, acum avem. Sunt paturi speciale, iar dacă pacientul are nevoie să vomite, decât întorc patul printr-o apăsare.”, spune medicul.

Donația a fost făcută de o asociație care are ca scop să ajute sistemul sanitar. Preşedinte asociației este Ion Țaina şi are numai cuvinte de laudă la adresa medicului care i-a tratat pe părinții săi „îl cunosc pe domnul doctor de mai mult timp. E un om de toată isprava şi îi ajută pe oameni”.

Doctorul Hisham Tageldin este mulțumit de rezultatul ivestițiilor şi afirmă că „Din punct de vedere al aparaturii mi se pare că nu ne lipseşte nimic. Avem şi defibrilator în cazul în care inima se opreşte. Avem cu ce ne descurca. Avem monitor să urmărim pacientul, avem produse de microchirurgie şi două tuburi de oxigen”

Medicul are o singură dorință

„Vreau ca aici să rămână ceva pentru totdeauna. Eu nu rămân veşnic aici, sunt convins de asta, fiindcă mă simt bătrân, însă vreau să las aici un loc pe care să-l conducă alții pentru binele oamenilor. Nu am alt interes. O duc eu cât pot, iar pe urmă să se ocupe altul mai capabil.”

În fiecare zi medicul Hisham Tageldin face tot ce-i stă în putință pentru a-i ajuta pe bolnavi. Însă au existat momente când a jucat rolul de pacient.

„Am avut o problemă cu insuficiența renală. Ajunsesem la ultimul stadiu. Mi s-a recomandat ori să trec pe dializă şi să devin dependent toata viața de un aparat de trei ori pe săptămână, ori mi s-a spus că ăsta e momentul potrivit pentru a face un transplant renal. Şi am ales transplantul. Unul din frații mei mi-a donat rinichiul. Iar din cauza formalităților pentru ca acesta să vină în țară,  am făcut operația în Egipt. Am stat timp de trei săptămâni pentru a face analizele pentru a nu fi respinsă grefa şi am făcut foarte mult tratament. După o lună de la venirea mea acolo, am făcut intervenția chirurgicală de transplant renal. Am stat trei luni într-un spital cu internare de lungă durată. M-am izolat, încercând să mă feresc de orice infecție. Am făcut transplantul în noiembrie 2014 şi am revenit în țară în martie, anul următor. Am continuat recuperarea şi aici. Iar am avut probleme, iar m-am întors. Un an eu n-am putut să lucrez. Analizele erau instabile. Tensiunea era instabilă.” mărturiseşte medicul

Începuse să-şi piardă speranța…

„A fost cea mai grea perioadă. Aveam reacții adverse la tratament. Mă simțeam mereu bolnav. Începusem să-mi pierd speranța că o să mă mai ridic vreodată în picioare şi o să mă mai întorc la Frățila, să mai pot ajuta oamenii. Când am plecat mi-am luat la revedere de la ei de parcă îmi luam la revedere pentru totdeauna. O parte din mine a plâns. N-am să uit cât a fost de dureros. Un pacient mi-a spus „să nu pleci fără să-ți iei la revedere de la mine” A dat Dumnezeu să nu ajung la depresie. Simțeam că nu mai sunt util. Eu de 20 de ani eram învățat să lucrez la Frățila de dimineața până seara. Simțeam o lipsă foarte mare. Noroc că mai țineam legătura cu prietenii, cu oamenii pe care i-am lăsat să lucreze în locul meu în cabinet. Era greu fiindcă nu mai erai lângă oamenii cu care te-ai învățat 20 de ani” a mai spus medicul Hisham Tageldin

Nici acum nu se simt prea bine fizic, fiindcă, spune el „se adună şi vârsta şi boala şi medicația”. Simte că încă n-a făcut nimic. Îşi doreşte să facă şi mai mult. „Lucrez într-un colectiv foarte mare, dominat de oameni mai tineri decât mine. Eu aş vrea să muncesc fără oprire, dar ei îmi amintesc că omul are limite. Uit de boala mea când mă gândesc la boala lor. Cât îmi permite starea de sănătate o să-i ajut şi o să fiu lângă ei. Centrul de Permanență este deschis pentru toată lumea. Aproape 40 de persoane calcă zilnic pragul unității medicale. ”

Iubeşte România. La Frățila se simte acasă şi nu poate pleca de aici fiindcă „l-a prins dragul”

A început Facultatea de Medicină la Iaşi, dar a continuat următorii cinci ani la Craiova. „Când am venit în ’88 în România am crezut că nu stau nici 10 zile aici. Şi acum stau şi mă gândesc cât de drag îmi e poporul român şi localnicii din Frățila. Am venit aici cu o bursă de studii. Am lucrat în Sudan, însă medicii erau trimişi în zona de război să ajute răniții. Eu m-am întors aici fiindcă m-a prins dragul. Am prins drag de România şi mai ales de locul unde sunt. Frățila arată ca o casă bătrânească. Din exterior pare săracă, dar în interior are de toate. Sunt oameni săraci la care, dacă te duci, te servesc cu pâine şi sare. Omul care dăruieşte ce are. Asta e Frățila. Un om n-are de nici unele, dar insistă să-ți dea pâine cu sare.
Am colegi medici care îmi spun „Noi am plecat din România, tu cât mai stai?” Le spun, fiecare cu soarta lui. Eu am plecat o dată de acasă, nu mai plec a doua oară. Fiecare rămâne unde îi e locul.” mărturiseşte medicul Hisham Tageldin