14 noiembrie-Ziua Mondială a Diabetului. În județul Dolj, peste 2.400 de pacienți sunt dependenți de insulină!

0
1210

14 noiembrie reprezintă Ziua Mondială a Diabetului. Această a lua naștere la inițiativa Federației Internaționale de Diabet și este susținută Organizația Mondială a Sănătății. În fiecare an apar aproximativ 3.200 de cazuri noi de diabet, dintre care aproximativ 100 au nevoie de insulina. Conform datelor Direcției de Sănătate Publică, în județul Dolj există 47.754 de persoane diagnosticate cu diabet, dintre care 2.417 sunt dependenți de insulină.

Diabetul de tip I, diagnosticat la copii, schimbă radical viața celor mici, cât şi a părinților, care îi monitorizează în permanență şi care devin un „pancreas extern” al acestora. Mama unui băiețel diagnosticat cu diabet de tip I, când acesta avea mai puțin de doi ani, ne-a mărturisit cu ce se confruntă zilnic şi cât de importantă este monitorizarea copilului.

„Diabetul de tip I care afectează copiii este un fel de boală autoimună care nu poate fi prevenită nici prin stilul de viață şi nici prin alegerile alimentare. Pur și simplu se întâmplă. În momentul în care afli diagnosticul şi ştii că al tău copil va avea o boală cronică toată viața, o boală care necesită atenție permanentă, este foarte greu. Începi să te întrebi de ce eu, de ce el… Este nevoie de o perioadă în care să te acomodezi, să înveți ce ai de făcut şi cum să fii „un pancreas extern” pentru copilul tău. Este în joc viața lui pe termen scurt, pentru că există riscul să îi scadă glicemia și să facă o comă hipoglicemica, dar și pe termen lung, pentru că dacă nu îi menții glicemia în limitele normale, după 20 de ani de la apariția bolii pot să apară complicații cu urmări decisive asupra calitatea vieții. Ținând cont că al meu copil a fost diagnosticat la doi ani, la 22 de ani, dacă nu are grijă de glicemia lui, poate să ajungă să facă dializă, să orbească sau să aibă picioarele amputate. Prin urmare nu avem pauză și nu avem nici o altă opțiune decât să avem grijă de el cât de bine putem.”, ne-a mărturisit mama băiețelului

Viața după diagnostic

„Avem o viață normală, însă înainte de diagnostic, atunci când ne așezam la masă nu ne gândeam câți carbohidrați are mâncarea respectivă, nu ne întrebam care este valoarea glicemiei și ce cantitate de insulină trebuie să îi administrăm pentru masa pe care urmează să o mănânce. Nu-mi înțepam copilul în deget pentru a vedea care este nivelul glicemiei. După diagnostic a trebuit să ne acomodăm și să învățăm foarte multe lucruri. Din fericire în România există un centru pentru diabet pentru copii și tineri care s-a înființat la Buziaș prin cadrul unei fundații, de o pereche de medici extraordinari care și-au pierdut singurul lor copil și tit ce fac, este în memoria lui. Acolo, timp de două săptămâni primești educație în ceea ce privește grija față de un copil cu diabet, ce înseamnă regimul alimentar, cum se calculează carbohidrații, ce mai influențează glicemia în afară de carbohidrați pentru că sunt un milion de alți factori care influențează glicemia. Mai contează și activitatea fizică, stresul, vremea, temperatura de afară, dacă e bolnav, dacă se află într-o perioadă hormonală în adolescență, dacă fetele se află la menstruație… toate influențează glicemia. La Buziaș am primit această educație timp de două săptămâni și sub suport psihologic,  în așa fel încât să știu cum să am grijă de un copil cu diabet.”, ne informează mama copilului

Când au primit diagnosticul, copilul nu avea nici măcar 2 ani

„Atunci când a fost diagnosticat, era foarte mic, nu avea nici măcar doi ani. Era foarte dificil pentru că el nu-și recunoaștea simptomele și nu putea să îți spună dacă îi scade sau crește glicemia și abia la 6 luni am putut să îi montăm un senzor permanent de monitorizare a glicemiei. Acesta este un aparat care comunică cu telefonul părintelui, iar părintele poate să vadă de la distanță nivelul glicemiei. Sunt anumite alarme, iar telefonul sună atunci când glicemia crește sau scade. Orice medic diabetolog de copii va spune că adevăratul medic al copilului este parintele pentru că părintele îl monitorizează în permanență și știe cum reacționează copilul respectiv la anumite alimente şi la insulină.”, spune mama băiatului